Spitalul are laitmotivul culoarului. Spitalul este un du-te vino al culoarelor. Totul se continuă cu un culoar. Când ajungi la finalul unui culoar, începe altul, mai lung, la finalul căruia: un nou culoar. Trebuie să ajung mereu la un culoar, după care un nou culoar.

Pijamale roșii, roz, albastre, dungi, flori, cărucioare, cârje, LA O PARTE! – targa, țevi, miros, ciment, țevi, picățele, papuci de casă, ÎNCHIDE UȘA CĂ E CURENT!, cântare, în stânga și în dreapta culoarelor pacienții dorm și își adorm durerile.

 

Cu boala trebuie să lupți, altfel luptă ea cu tine!

EDC20077-0174-4310-9861-80AB951A2143

***

– Inima ta e brici!

– Brici pe naiba!

– Am zis inima, nu iubirea.

[am râs]

***

Ești primul pacient care se uită la mine și notează într-o agendă, stând în pat. Eu îți fac ție fișa medicală, mă-ntreb dacă la urmă primesc și eu una de la tine.

***

– Ai ochii verzi sau albaștri?

– Contează medical?

***

Azi nu poți pleca acasă. Mai bine rămâi în atenția noastră. Nu înțeleg de ce ai stat până acum!

Nu, îmi pare rău, vei rămâne aici. Ai adeverință de salariat? Până mâine să faci rost, te rog.

***

De ce ai stat până acum?

***

Am avut multe proiecte, carieră, stres, am crezut că va trece. Nu mi-am imaginat că poate fi ceva grav.

***

Atâtea luni de zile?

***

Ești prea tânără să fii așa de epuizată. Corpul a ajuns în acest moment la zero. Nu, nu poți pleca acasă.

***

Ești prea inteligentă să te lași doborâtă! Ce-i asta?

***

Odihnește-te, te rog! De restul ne ocupăm noi.

***

A-ți desprinde corpul de creier.

1E4F5006-405B-42C5-AF22-F5429D2613C0

Salonul 409 Bacău

Renumit la etajul IV al spitalului pentru faptul că are frigider. Din când în când, câte un pacient vine cu branula la mână, schiopătând, ia o sticlă de apă rece, o seringă, gheață de la congelator sau scoate câte-o găletușă pe care scria mare SMÂNTÂNĂ. Poate că SMÂNTÂNA fusese folosită la sarmalele de Paște, la prăjiturile de ziua copilului/ nepotului sau la o masă copioasă servită după o zi la prășit.

– Vrei niște struguri? [scoate din SMÂNTÂNĂ un ciorchine mare.]

– Îs copți.

– De ce ai venit aici?

– Eu la Salonul 407 îs.

– Nu ți-e urât singură în tot salonul ăsta mare?

Capacul de la SMÂNTÂNĂ se duce la locul lui, SMÂNTÂNA intră cu totul la frigider la loc, bobițele reci rămân în mâna plină de cicatrici și vânătăi. Se-apropie de patul meu.

– Pari tânără. Ești măritată?

– De ce nu te duci la Te vreau lângă mine?

– Nu știi? E o emisiune super mișto pe Kanal D, îți găsești soț după un paravan.

– E și cazuri adevărate, s-au luat. A dat după.

– Nici eu nu-s măritată.

– Eu îs urâtă, de asta nu mă duc. Că după ce mă vede… dar tu ești frumoasă. Ia, caută pe internet! Ai internet pe ăla?

– M-a bătut fratele meu, de acolo am semne.

– 42 de ani. Tu?

– Aa, de 15 ani nu am ochiul, dar mi-l pune la loc la Iași, 15 milioane mă costă. Bine, n-o să mai văd cu el niciodată, dar după ce mi-l pune mă pot duce la Kanal D.

– Nu, acuma-s pentru gastrită internată, am slăbit 20 de kg.

– Ei, eu glumeam cu emisiunea, că mie nu-mi mai trebuie măritat. Mai bine singură decât cu un nebun ca frati-miu.

– M-am mutat din casă cu el după bătaia aia. Acum stau singură într-o garsonieră, 3 milioane jumate chirie.

– Da, am 13 milioane pe caz de boală. O duc mult mai bine acuma.

– Nu, l-am iertat de închisoare. Dar nu trebuia, c-a continuat cu bătăile. Așa face la băutură. Uite-așa face […]

– Sigur nu vrei struguri?

***

SMÂNTÂNĂ.

*** 

– Te-am văzut la televizor. Ce frumos vorbești!

[pauză]

– La televizor!

***

Fac toate astea din concediul meu pentru că știu cât te iubește tatăl tău. Tu realizezi cât te iubește? Hai, n-o să fie ușor, dar o să scapi dacă asculți și te ții de medici de data asta. Îți promit eu c-o să scapi, ești tânără, încă n-ai venit prea târziu, dar era mai simplu dacă nu întârziai atâtea luni.

E prima oară când îl văd plângând, să știi.

***

Luni, la prima oră, te transferăm la București. Avem toată încrederea în medicii de la Davila. Te rog eu să ai încredere și tu! Nu, nu mai poți aștepta.

***

1E19B467-4364-42CB-8E2D-FFE3539AF178

Salon București

***

De ce ai stat atâta timp?

***

Vă mutăm la terapie intensivă pentru următoarele zile. Acolo sunteți supravegheată non-stop, e pentru binele dumneavoastră. În 5 minute.

507F7714-AAA8-454D-AA9C-8FB0B811BB9D

Terapie intensivă: Inițial, mi-au dat 1% șanse de supraviețuire, iar acum uite că sunt perfect funcțional. Nu dispera, nu mai plânge, poți trăi și cu 99% șanse de moarte. Uită-te la mine ce bărbat bine sunt acum! De mâine o să merg la loc. (Eugen)

***

– Mi-a crescut pulsul la 200 astăzi. Bine că n-a aflat nevastă-mea, că nu mai dormea toată noaptea.

– Vă iubește!

– Ei, mă iubește! Îi este frică să nu rămână singură. E și frica o formă de iubire?

***

– Câte zile îmi mai dați, doamna doctor?

– Zilele vi le dă Dumnezeu. Noi doar încercăm să vi le îmbunătățim.

***

Eu am venit să-l văd, să dorm cu el, să am grijă de el, cum a avut și el de mine. Cum să plec fără viața lui acum? CUM???????????????????

***

Salonul 9: Ai văzut că e eclipsă totală în America? Ăștia au vândut până și chiloți cu eclipsa. M-aștept să ne pună și nouă perfuzii cu eclipsa.

***

Tu ce studiezi de atâtea ore acolo?
– Citesc
Așa degeaba? Sau ești la școală?
– Degeaba, mai degrabă.
Ții jurnal?
– Nu.
Dar ce tot scrii acolo?
– Gânduri.
Doamne păzească. Ești scriitoare?
– Nu.
Ești profesoară?
– Nu.
Ești măritată?
– Nu.
Ți-e rău tare?
– Nu.
Nu prea ai chef de vorbă?
– Nu.
***

Hai să anulăm ultimul din viața noastră!

***

– Nu-mi găsesc patul.

– Stați pe el, doamnă.

– Nu e patul meu!

– Ba da.

– Nu-mi găsesc patul!

***

23:00: Domnișoara cu cărțile, știți să oprești telefonul ăsta? Cântă la un moș de două zile și nu știe nimeni să-l oprească. E pe altă limbă.

***

– Câți ani aveți?

– 77!

[Asistenta]: 88 mi-a zis fata că are.

– Auziți, sunteți mai în vârstă decât credeați. Deci, în ce an v-ați născut? Ca să clarificăm vârsta!

– 1990.

***

– Ați fost inginer?

– Da.

– Fascinant! Și eu: Ia ziceți-mi legea a doua a lui Kirckoff!

– Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor este egală cu suma algebrică a produselor dintre intensitatea curenților și rezistența totală de pe fiecare latură.

– Bravo! Asta e. Și acum ziceți-mi: câți ani aveți?

– Nu știu.

***

A stins cineva lumina?

Da, domnule. E miezul nopții.

Cine a stins lumina afără?
Dumnezeu.
De ce?
Așa o stinge el.
Și aici înăuntru cine a stins lumina?
Eu.
Dumnezeu?
Nu, eu. Haideți, ne culcăm?
***
S-a intrerupt lumina?
Da
Ceaușescu!
***

Trage aer în piept și ține!

Respiră! Ține! Respiră! Ține! Respiră! Ține! Respiră! Ține!

Respiră! Ține! Respiră! Ține!

EXPIRĂ!

***

Am acasă un fotoliu așa de comod! Numai la el mă gândesc!

IMG_0507

***

– Doare?

– Da!!!

– Foarte bine. Excelent că doare!

***

Pepene infectat cu coniac. Asta aș mânca pe fotoliul ăla de-acasă.

***

27?! Sunteți foarte tânără. Asta deja e sfidător aici.

***

Nu lua nimic cu tine. Urcăm la chirurgie.

Nici telefonul. N-ai să poți suna anesteziată.

***

Vă rog să priviți lumina de sus. M-auziți? Veți adormi imediat. M-auziți?

Noapte bună!

***

BB9C581B-F9ED-4D14-B209-6C75210514D6

Oamenii vin cu aparate în ei, ies din săli cu arhitecturi modificate, restructurați.

***

M-auziți?

***

N-am mai râs demult!

***

– Studiezi prea mult.
– Nu studiez, citesc ceva ușor.
– E religioase cărțile alea?
– Nu, e literatură.
– Despre sfinți?

***

Soacră-mea a avut 9 copii, doar că socru-miu a muncit departe de ea, în alt oraș. Mereu m-am întrebat când au avut timp să facă 9 copii.

***

Sper că știi că plânsul te face mai bătrână și oricum aici media de vârstă duce de dorit. Noi contam pe tine.

***

Viața asta e o chinuială.

***

Mama, Ștefan a zis MAMA astăzi! Abia aștept să-l auzi și tu.

***

Am făcut Crăciunul în spital, acum am ajuns iar. Luni e ziua mea: fac 66 de ani. Nu e nimic că nu-mi zice nimeni La mulți ani, dar voiam să fiu cu băiețelul meu. Are autism și…

Băiatul meu de 44 de ani are autism și…

Nu dorm acum pentru că știu că el nu stă fără mine. Când mă vede îmi zice T e  a ș t e p t a m ! Mi-e groază de clipa când mă va aștepta și nu mă voi mai duce la el.

***

[telefon] Mama, ai de unde să cumperi niște flori când vii azi la spital, te rog?

***

ABED0E18-6BA9-49CD-9ED6-CEE6BCD8424C

La mulți ani!

t e    a ș t e p t a m

***

Doamneeee, e prima oară în 66 de ani când cineva îmi face o surpriză.

E8114040-C795-4272-95F1-9792C0B2FCC8

***

Am 25 de brazi în curte, îi ornăm pe toți de Crăciun. Toți cei 10 nepoți se-adună și îl așteaptă pe Moș Crăciun.

***

Să știți că nu am probleme psihice, doar că nu suport durerea.

***

În spital poți trăi fix pe muchia dintre zile numărate și zile nenumărate.

 

– Doamna de lângă tine mai are câteva zile.

– Câte?

– Câteva.

În patul din dreapta mea, cele câte zile au început să fie avute.

Luni o va duce o Salvare acasă.

Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău.

I-aș aduna zilele rămase și i le-aș întinde pe ani. O zi bună să aibă 5 ani, una proastă 4, dar aș avea grijă ca toate zilele ei să fie bune. Aș întreba-o ce nu a bifat până acum și putem bifa împreună: eu lângă ea – între realitate și inconștiență. Aș suna-o pe mama mea să ne ajute cu flori sau surprize din exteriorul spitalului. I-aș spune să se trezească, e păcat să-ți dormi ultimele zile – mai bine le transformi în ani. Aș ajuta-o să facă o listă cu sfaturi, amintiri și i-aș da-o cadou fiicei sale, profesoara de română.

I-aș citi ceva sau i-aș pune piesa preferată pe repeat. Aș întreba-o doar lucruri amuzante și-ar râde pe sub masca de oxigen. 5 zile bune ar face cam 25 de ani. E bine, doamnă?

Haideți, treziți-vă! Măcar până luni!

EDC20077-0174-4310-9861-80AB951A2143

***

Aici, oamenii nu dorm ziua, nu dorm noaptea. Ziua și noaptea își adorm spaimele.

***

Crema asta de petrol cu care s-a dat doamna pe picioare îmi amintește de anii ’60, când se lustruiau pantofii pe stradă. Miroase la fel. Nu ți se pare? Sau stai! Tu ai 27 de ani, mereu uit.

***

Mai e un pic și scăpăm, nu?

***

– Raisa, ridică-te!

– Nu pot!

– Te ridici acum!

– Nu pot!

– Îți arunc cărțile pe geam dacă azi nu stai în picioare!

***

Viața e un șir de cifre, numere, deadline-uri, înmulțiri, scăderi:

5×5

5×6

5×7

5X(n+1) ============================= câteva zile

t e    a ș t e p t a m

***

Când numărăm fericiri, sărim din zece în zece. Când numărăm nefericiri, uităm să numărăm.

***

Eu am urinat des la viața mea.

***

Toate analizele-s bune, eu-s bolnavă. Cum vine asta?

***

– Credeți că o să mai merg vreodată?

– Normal. Unde ați văzut o săsoaică răpusă?

– Credeți?

***

S-aștepți e greu, dar să nu știi ce aștepți e cumplit.

***

Raisa, ăsta o face pe prostul și-i prinde tare bine.

***

IMG_0506 

La 11 ani, mama m-a părăsit, m-a dus la casa de copii. Dar am iertat-o, dă-o încolo, nu-mi încarc eu inima.

[sună telefonul]: Nicoleto, n-ai plecat? Hai că te-aștept ca pe-un cireș copt.

Acolo în sat avem pizzerie, da, într-o zi am mâncat pizza de aia de ustură. Picantă îi zici tu?

[sună telefonul iar]: Împrumută 10 lei pentru țigări și-ți dau când vin înapoi.

Am o cucuvea în grădină, cântă de o ia naiba. Știi că ea vestește moartea. Apăi, mi-o tot vestit-o, eu ies și-i zic în gura mare: Fă, uite, nu mă las! NU MOR.

Când o veni ceasul, m-oi duce, altfel nu mă mai sperii eu de moarte. Mi-au zis că mor de prea multe ori. Acuma am un an fără oxigen, nu mi-am mai pus aia pe gură deloc. Plămânul lucrează de la 29% la 37% și cucuveaua cântă ca proasta. Acuma, aseară, când m-o luat salvarea cred că s-a bucurat zghihuita, dar i-o fac iară, mă întorc tot vie și cum mă bag în ogradă am să urlu:

Uite, fă, NU MOR! 

24D8E600-A74B-49B3-8E96-D232F26C565B 

Pe mine azi mă externează. A fost o deosebită onoare să vă cunosc și să discutăm atât de mult, domnișoara Raisa! Deși mi-ar fi plăcut să fie într-un alt context. V-am scris ceva pentru că știu cât vă place să citiți. Să fiți fericită și optimistă, oamenii ca dumneavoastră mereu înving și apoi conduc! Am învățat asta în zeci de ani de armată. [mulțumesc, domnule Colonel!]

0E4D2783-2A8E-4224-BEB1-E08837768BBD