Spitalul are laitmotivul culoarului. Spitalul este un du-te vino al culoarelor. Totul se continuă cu un culoar. Când ajungi la finalul unui culoar, începe altul, mai lung, la finalul căruia: un nou culoar. Trebuie să ajung mereu la un culoar, după care un nou culoar.
Pijamale roșii, roz, albastre, dungi, flori, cărucioare, cârje, LA O PARTE! – targa, țevi, miros, ciment, țevi, picățele, papuci de casă, ÎNCHIDE UȘA CĂ E CURENT!, cântare, în stânga și în dreapta culoarelor pacienții dorm și își adorm durerile.
Cu boala trebuie să lupți, altfel luptă ea cu tine!
***
– Inima ta e brici!
– Brici pe naiba!
– Am zis inima, nu iubirea.
[am râs]
***
Ești primul pacient care se uită la mine și notează într-o agendă, stând în pat. Eu îți fac ție fișa medicală, mă-ntreb dacă la urmă primesc și eu una de la tine.
***
– Ai ochii verzi sau albaștri?
– Contează medical?
***
Azi nu poți pleca acasă. Mai bine rămâi în atenția noastră. Nu înțeleg de ce ai stat până acum!
Nu, îmi pare rău, vei rămâne aici. Ai adeverință de salariat? Până mâine să faci rost, te rog.
***
De ce ai stat până acum?
***
Am avut multe proiecte, carieră, stres, am crezut că va trece. Nu mi-am imaginat că poate fi ceva grav.
***
Atâtea luni de zile?
***
Ești prea tânără să fii așa de epuizată. Corpul a ajuns în acest moment la zero. Nu, nu poți pleca acasă.
***
Ești prea inteligentă să te lași doborâtă! Ce-i asta?
***
Odihnește-te, te rog! De restul ne ocupăm noi.
***
A-ți desprinde corpul de creier.
Salonul 409 Bacău
Renumit la etajul IV al spitalului pentru faptul că are frigider. Din când în când, câte un pacient vine cu branula la mână, schiopătând, ia o sticlă de apă rece, o seringă, gheață de la congelator sau scoate câte-o găletușă pe care scria mare SMÂNTÂNĂ. Poate că SMÂNTÂNA fusese folosită la sarmalele de Paște, la prăjiturile de ziua copilului/ nepotului sau la o masă copioasă servită după o zi la prășit.
– Vrei niște struguri? [scoate din SMÂNTÂNĂ un ciorchine mare.]
– Îs copți.
– De ce ai venit aici?
– Eu la Salonul 407 îs.
– Nu ți-e urât singură în tot salonul ăsta mare?
Capacul de la SMÂNTÂNĂ se duce la locul lui, SMÂNTÂNA intră cu totul la frigider la loc, bobițele reci rămân în mâna plină de cicatrici și vânătăi. Se-apropie de patul meu.
– Pari tânără. Ești măritată?
– De ce nu te duci la Te vreau lângă mine?
– Nu știi? E o emisiune super mișto pe Kanal D, îți găsești soț după un paravan.
– E și cazuri adevărate, s-au luat. A dat după.
– Nici eu nu-s măritată.
– Eu îs urâtă, de asta nu mă duc. Că după ce mă vede… dar tu ești frumoasă. Ia, caută pe internet! Ai internet pe ăla?
– M-a bătut fratele meu, de acolo am semne.
– 42 de ani. Tu?
– Aa, de 15 ani nu am ochiul, dar mi-l pune la loc la Iași, 15 milioane mă costă. Bine, n-o să mai văd cu el niciodată, dar după ce mi-l pune mă pot duce la Kanal D.
– Nu, acuma-s pentru gastrită internată, am slăbit 20 de kg.
– Ei, eu glumeam cu emisiunea, că mie nu-mi mai trebuie măritat. Mai bine singură decât cu un nebun ca frati-miu.
– M-am mutat din casă cu el după bătaia aia. Acum stau singură într-o garsonieră, 3 milioane jumate chirie.
– Da, am 13 milioane pe caz de boală. O duc mult mai bine acuma.
– Nu, l-am iertat de închisoare. Dar nu trebuia, c-a continuat cu bătăile. Așa face la băutură. Uite-așa face […]
– Sigur nu vrei struguri?
***
SMÂNTÂNĂ.
***
– Te-am văzut la televizor. Ce frumos vorbești!
[pauză]
– La televizor!
***
Fac toate astea din concediul meu pentru că știu cât te iubește tatăl tău. Tu realizezi cât te iubește? Hai, n-o să fie ușor, dar o să scapi dacă asculți și te ții de medici de data asta. Îți promit eu c-o să scapi, ești tânără, încă n-ai venit prea târziu, dar era mai simplu dacă nu întârziai atâtea luni.
E prima oară când îl văd plângând, să știi.
***
Luni, la prima oră, te transferăm la București. Avem toată încrederea în medicii de la Davila. Te rog eu să ai încredere și tu! Nu, nu mai poți aștepta.
***
Salon București
***
De ce ai stat atâta timp?
***
Vă mutăm la terapie intensivă pentru următoarele zile. Acolo sunteți supravegheată non-stop, e pentru binele dumneavoastră. În 5 minute.
Terapie intensivă: Inițial, mi-au dat 1% șanse de supraviețuire, iar acum uite că sunt perfect funcțional. Nu dispera, nu mai plânge, poți trăi și cu 99% șanse de moarte. Uită-te la mine ce bărbat bine sunt acum! De mâine o să merg la loc. (Eugen)
***
– Mi-a crescut pulsul la 200 astăzi. Bine că n-a aflat nevastă-mea, că nu mai dormea toată noaptea.
– Vă iubește!
– Ei, mă iubește! Îi este frică să nu rămână singură. E și frica o formă de iubire?
***
– Câte zile îmi mai dați, doamna doctor?
– Zilele vi le dă Dumnezeu. Noi doar încercăm să vi le îmbunătățim.
***
Eu am venit să-l văd, să dorm cu el, să am grijă de el, cum a avut și el de mine. Cum să plec fără viața lui acum? CUM???????????????????
***
Salonul 9: Ai văzut că e eclipsă totală în America? Ăștia au vândut până și chiloți cu eclipsa. M-aștept să ne pună și nouă perfuzii cu eclipsa.
***
Hai să anulăm ultimul din viața noastră!
***
– Nu-mi găsesc patul.
– Stați pe el, doamnă.
– Nu e patul meu!
– Ba da.
– Nu-mi găsesc patul!
***
23:00: Domnișoara cu cărțile, știți să oprești telefonul ăsta? Cântă la un moș de două zile și nu știe nimeni să-l oprească. E pe altă limbă.
***
– Câți ani aveți?
– 77!
[Asistenta]: 88 mi-a zis fata că are.
– Auziți, sunteți mai în vârstă decât credeați. Deci, în ce an v-ați născut? Ca să clarificăm vârsta!
– 1990.
***
– Ați fost inginer?
– Da.
– Fascinant! Și eu: Ia ziceți-mi legea a doua a lui Kirckoff!
– Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor este egală cu suma algebrică a produselor dintre intensitatea curenților și rezistența totală de pe fiecare latură.
– Bravo! Asta e. Și acum ziceți-mi: câți ani aveți?
– Nu știu.
***
A stins cineva lumina?
Da, domnule. E miezul nopții.
Trage aer în piept și ține!
Respiră! Ține! Respiră! Ține! Respiră! Ține! Respiră! Ține!
Respiră! Ține! Respiră! Ține!
EXPIRĂ!
***
Am acasă un fotoliu așa de comod! Numai la el mă gândesc!
***
– Doare?
– Da!!!
– Foarte bine. Excelent că doare!
***
Pepene infectat cu coniac. Asta aș mânca pe fotoliul ăla de-acasă.
***
27?! Sunteți foarte tânără. Asta deja e sfidător aici.
***
Nu lua nimic cu tine. Urcăm la chirurgie.
Nici telefonul. N-ai să poți suna anesteziată.
***
Vă rog să priviți lumina de sus. M-auziți? Veți adormi imediat. M-auziți?
Noapte bună!
***
Oamenii vin cu aparate în ei, ies din săli cu arhitecturi modificate, restructurați.
***
M-auziți?
***
N-am mai râs demult!
***
***
Soacră-mea a avut 9 copii, doar că socru-miu a muncit departe de ea, în alt oraș. Mereu m-am întrebat când au avut timp să facă 9 copii.
***
Sper că știi că plânsul te face mai bătrână și oricum aici media de vârstă duce de dorit. Noi contam pe tine.
***
Viața asta e o chinuială.
***
Mama, Ștefan a zis MAMA astăzi! Abia aștept să-l auzi și tu.
***
Am făcut Crăciunul în spital, acum am ajuns iar. Luni e ziua mea: fac 66 de ani. Nu e nimic că nu-mi zice nimeni La mulți ani, dar voiam să fiu cu băiețelul meu. Are autism și…
Băiatul meu de 44 de ani are autism și…
Nu dorm acum pentru că știu că el nu stă fără mine. Când mă vede îmi zice T e a ș t e p t a m ! Mi-e groază de clipa când mă va aștepta și nu mă voi mai duce la el.
***
[telefon] Mama, ai de unde să cumperi niște flori când vii azi la spital, te rog?
***
La mulți ani!
t e a ș t e p t a m
***
Doamneeee, e prima oară în 66 de ani când cineva îmi face o surpriză.
***
Am 25 de brazi în curte, îi ornăm pe toți de Crăciun. Toți cei 10 nepoți se-adună și îl așteaptă pe Moș Crăciun.
***
Să știți că nu am probleme psihice, doar că nu suport durerea.
***
În spital poți trăi fix pe muchia dintre zile numărate și zile nenumărate.
– Doamna de lângă tine mai are câteva zile.
– Câte?
– Câteva.
În patul din dreapta mea, cele câte zile au început să fie avute.
Luni o va duce o Salvare acasă.
Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Îmi pare rău.
I-aș aduna zilele rămase și i le-aș întinde pe ani. O zi bună să aibă 5 ani, una proastă 4, dar aș avea grijă ca toate zilele ei să fie bune. Aș întreba-o ce nu a bifat până acum și putem bifa împreună: eu lângă ea – între realitate și inconștiență. Aș suna-o pe mama mea să ne ajute cu flori sau surprize din exteriorul spitalului. I-aș spune să se trezească, e păcat să-ți dormi ultimele zile – mai bine le transformi în ani. Aș ajuta-o să facă o listă cu sfaturi, amintiri și i-aș da-o cadou fiicei sale, profesoara de română.
I-aș citi ceva sau i-aș pune piesa preferată pe repeat. Aș întreba-o doar lucruri amuzante și-ar râde pe sub masca de oxigen. 5 zile bune ar face cam 25 de ani. E bine, doamnă?
Haideți, treziți-vă! Măcar până luni!
***
Aici, oamenii nu dorm ziua, nu dorm noaptea. Ziua și noaptea își adorm spaimele.
***
Crema asta de petrol cu care s-a dat doamna pe picioare îmi amintește de anii ’60, când se lustruiau pantofii pe stradă. Miroase la fel. Nu ți se pare? Sau stai! Tu ai 27 de ani, mereu uit.
***
Mai e un pic și scăpăm, nu?
***
– Raisa, ridică-te!
– Nu pot!
– Te ridici acum!
– Nu pot!
– Îți arunc cărțile pe geam dacă azi nu stai în picioare!
***
Viața e un șir de cifre, numere, deadline-uri, înmulțiri, scăderi:
5×5
5×6
5×7
…
5X(n+1) ============================= câteva zile
t e a ș t e p t a m
***
Când numărăm fericiri, sărim din zece în zece. Când numărăm nefericiri, uităm să numărăm.
***
Eu am urinat des la viața mea.
***
Toate analizele-s bune, eu-s bolnavă. Cum vine asta?
***
– Credeți că o să mai merg vreodată?
– Normal. Unde ați văzut o săsoaică răpusă?
– Credeți?
***
S-aștepți e greu, dar să nu știi ce aștepți e cumplit.
***
Raisa, ăsta o face pe prostul și-i prinde tare bine.
***
La 11 ani, mama m-a părăsit, m-a dus la casa de copii. Dar am iertat-o, dă-o încolo, nu-mi încarc eu inima.
[sună telefonul]: Nicoleto, n-ai plecat? Hai că te-aștept ca pe-un cireș copt.
Acolo în sat avem pizzerie, da, într-o zi am mâncat pizza de aia de ustură. Picantă îi zici tu?
[sună telefonul iar]: Împrumută 10 lei pentru țigări și-ți dau când vin înapoi.
Am o cucuvea în grădină, cântă de o ia naiba. Știi că ea vestește moartea. Apăi, mi-o tot vestit-o, eu ies și-i zic în gura mare: Fă, uite, nu mă las! NU MOR.
Când o veni ceasul, m-oi duce, altfel nu mă mai sperii eu de moarte. Mi-au zis că mor de prea multe ori. Acuma am un an fără oxigen, nu mi-am mai pus aia pe gură deloc. Plămânul lucrează de la 29% la 37% și cucuveaua cântă ca proasta. Acuma, aseară, când m-o luat salvarea cred că s-a bucurat zghihuita, dar i-o fac iară, mă întorc tot vie și cum mă bag în ogradă am să urlu:
Uite, fă, NU MOR!
Pe mine azi mă externează. A fost o deosebită onoare să vă cunosc și să discutăm atât de mult, domnișoara Raisa! Deși mi-ar fi plăcut să fie într-un alt context. V-am scris ceva pentru că știu cât vă place să citiți. Să fiți fericită și optimistă, oamenii ca dumneavoastră mereu înving și apoi conduc! Am învățat asta în zeci de ani de armată. [mulțumesc, domnule Colonel!]
26 Comments
Eugenia Costandache
Fată frumoasă, ai grijă de tine!
Nimic nu e mai prețios decât sănătatea.
Lasă proiectele mai ușor și treci la somn, dar nu în spital.
Cât despre ce-ai scris, e inedit! Bravo!
Raisa Beicu
Am învățat cu vârf și îndesat că sănătatea este prioritatea mea numărul unu. Promit că mă țin de treabă de data asta!
Mulțumesc mult c-ați citit și că mi-ați scris. 🙂
Georgi
Cat de frumos! Mi-ai incalzit seara, mi-ai amintit de ce farmecul românesc al lucrurilor e neîntrecut. Multă sănătate și spor în toate!
Raisa Beicu
Mulțumesc din toată inima pentru gândurile transmise! Să fie și acolo! 🙂
Ioana Gabriela
Tot e bine ca ai ramas tu însuți şi ai transpus atmosfera din spital destul de clar şi oarecum cu mai mult farmec decât are.
Multă sănătate ?
Raisa Beicu
Mulțumesc mult. Cred că și transpusul ăsta e modul meu de-a trece peste 🙂
Mihaela
Raisa, draga de tine, deja îmi este dor de sinceritatea și bucuria vocii tale. -Te astept degrabă la West G. Multa sănătate și ….. “Ridica te!” ?
Raisa Beicu
Miha! Ce surpriză că m-ai găsit aici!
Mulțumesc mult de tot și abia aștept să te revăd 🙂
AliceInWonderland
“Azi nu poți pleca acasă. Mai bine rămâi în atenția noastră. (…)
Nu, îmi pare rău, vei rămâne aici. Ai adeverință de salariat? Până mâine să faci rost, te rog.”
De aici. De aici mă regăsesc şi te înțeleg perfect. Abia ce am scăpat şi eu după 9 zile a2a oară în ultimele 6 luni 🙁
E pansament pt.suflet întreaga ta scriere,mi-aş fi dorit să găsesc şi eu forţa necesară să transpun toate întâmplările
Raisa Beicu
Sunt convinsă că ai găsit o altă modalitate de a-ți descărca emoția acumulată. Vine natural nevoie asta de eliberare 🙂
Mulțumesc că ai citit și îți transmit multă sănătate și multe gânduri pozitive!
AliceInWonderland
Ar fi multe de scris, dar e limitare la 400 de caract., aşa că îți mulțumesc că ai fost vocea multora, că ai prezentat situaţia şi din perspectiva hard-working, smart, unmarried 🙂 young girls, book lovers & not an usual hospital presence.
Felicitări pt.asta, pt.că eşti omul minunat care se citeste printre rânduri, pt.că ai trecut prin toate, tocmai ai mai câştigat un fan.
Multă sănătate !
Raisa Beicu
Oh, ce mesaj! Mulțumesc mult că ai ajuns aici, că ai citit și că mi-ai scris 🙂
Anthusia D. Sandu
Hei, Raisa…ma intrebam pe unde te afli?
Ma gandeam ….poate vacanta la tara s-o fi prelungit …poate ai plecat putin la mare…
Imi pare tare rau pentru experienta din spital, pentru starea de sanatate fragila.
Am plans putin , am zambit amar pe alocuri citind ultima postare.
Mi se strange un nod in piept cand durerea, suferinta , boala sunt prezente.
Iti trimit toate gandurile bune. 🙂
Raisa Beicu
Gândurile au ajuns la mine. În rest, îmi repet zi de zi că o să fie bine până când chiar o să fie excelent! 🙂
Noi, oamenii, primim situații-limită, important e ce facem cu ele. Am toată încrederea și optimismul că o să gestionez situația-limită atât de bine cât uman îmi stă în putință. Iar ăsta este deja un mare câștig personal.
Multe îmbrățișări și mulțumesc că mi-ai scris!
Lacrima Ungur
Impresionant, stil, savoare, durere, sub acoperirea cuvintelor și gândurilor frumoase se ascunde Omul.
Sănătate multă!
Raisa Beicu
Mulțumesc mult! Gânduri bune, optimiste și sănătate! 🙂
pepeman
Puţini sunt scriitorii care m-au transpus, cu video, audio şi gol în stomac, la locul şi în momentul penitenţei lor. Aveţi har, domnişoară, sper să aveţi parte şi de alţi catalizatori artistici decât suferinţa.
Raisa Beicu
Ce m-a emoționat mesajul dvs! Vă mulțumesc că ați ajuns aici, că ați citit și că mi-ați scris!
Gabriela
Drag copil frumos, te imbratisez cu sufletul si am sa ma rog pentru tine sa te faci bine si sa treci cu bine peste toate incercarile vietii.
Raisa Beicu
Mulțumesc tare mult. Îmbrățișări înapoi și să avem parte doar de vești bune și optimiste! 🙂
Livia Lazar
Dupa mult timp citesc ceva ce ma transpune exact in subiect. Doare, la propriu.???
Raisa Beicu
Trebuie și pauze de suferință în viață. Important e ce facem după ce ieșim din ele 🙂
silvia bucur
Raisa, omul si talentul tau respira, impreuna! Surprinzi viata celor din jur precum o camera de luat vederi in mana unui fotograf artist.
Autentice, empatice, cuvintele scrise de tine sunt asemenea lucrurilor pe care le faci: frumoase.
Vezi, intelegi, exprimi.
Doar cateva motive in plus pentru a continua aceasta frumoasa expeditie pana la 120 de ani.
Raisa Beicu
Mulțumesc mult pentru gânduri și încurajări! Să fie 120 de ani buni și la tine! 🙂
Olivia
Mulțumesc Raisa ca ești! Ești un om și un suflet frumos și prezent în tot ceea ce spui, faci, gândești! Îți doresc sa ai puterea sa treci peste toate cu puterea ta energizanta și molipsitoare!
Neculoiu Georgiana
Draga Raisa, citind aceste randuri, vazand holurile Spitalului de Nefrologie Carol Davila, mi-am reamintit cu drag de acel loc…locul unde am intalnit pe cea care m-a readus, la propriu, la viata. Domnisoara doctor Stancu Simona…m-au trimis de la Spitalul Targoviste cu sanse minime de supravietuire. Creatinina mea avea valori gigantice…in cel mai bun caz faceam dializa pe tot restul vietii.