De câteva săptămâni am descoperit și eu Instagram stories. Nu că n-aș fi știut de existența lor, dar mi s-a părut încă de la început bizară ideea preluată de la Snapchat -conținut care dispare după 24 de ore. În plus, pe blogul lor, se laudă cu faptul că:

With Instagram Stories, you don’t have to worry about overposting. Instead, you can share as much as you want throughout the day. 

Luni de zile am fost imună la acest nou tool: de ce aș posta ceva dacă dispare în 24 de ore? Nu m-am uitat la ce postează alții, am refuzat să cad într-o altă capcană a marelui internat. Asta până când, într-o zi, am vrut să văd cum funcționează și, ca multe alte vicii, am tot continuat. Ce-am remarcat în cele câteva săptămâni de Instagram stories:

• chiar dacă știu că dispar așa de repede, tot mă străduiesc să le fac s-arate cât mai bine
• când mă atașez mai tare de un story, hopa: dispare
• dacă adun mai multe stories, am senzația că vor trăi mai mult de 24 de ore
• sunt insta stories pe care le înconjor, deși mor de curiozitate, doar de frica să nu vadă acel cineva c-am tras cu ochiul
• sunt insta stories pe care le postez doar ca să văd dacă cineva anume s-a uitat (welcome back, Hi5!)
• când se golește întreaga zonă dedicată stories-urilor mele, mă gândesc că așa e cu majoritatea lucrurilor făcute doar de dragul de-a fi privite de cineva anume: dispar.

Știu că nu prea mai e la modă să ții la lucruri, să vrei casă, mașină, s-aduni amintiri fizice. Trăim într-o experiență de dimineața până seara – căutăm vacanțe sofisticate și vrem să facem ce n-a mai făcut nimeni nicicând. Inventăm amintiri pe care le lăsăm șterse după 24 de ore – nu înainte de a verifica cine le-a văzut!

Mă simt un pic depășită de curent. Muncesc mult pentru a-mi face o casă pe pământ, așa cum aveam când eram mică – o casă cu livadă, grădină cu flori și brazi. Un cățel sau doi sau trei. Un leagăn și insta stories care nu dispar după 24 de ore.

Sunt reținută asupra ideii de insta stories, dar cu toate astea, am intrat în horă – doar lucrez în comunicare și, vorba aia, trebuie să cunosc/testez cam orice mișcă. Salvez, însă, în telefon fiecare insta story, ținând minte aproape la fiecare în parte dacă cineva anume l-a văzut. Dacă nu, o să i-l arăt din telefon, din casa cu livadă, grădină, flori, un cățel sau doi sau trei.