Cui i-ai oferi două sticle de vin cadou?

Asta m-a întrebat Vincon într-un email:

Sunt două sticle premium, de tradiție, din gama Comoara Pivnitei și Oenoteca, cu peste 20 de ani vechime, puse în sticle etichetate manual – deci, trebuie să fie doi prieteni vechi, la care ții mult și cărora le place vinul. Sunt cadoul perfect de Crăciun.

Am stat, m-am gândit, m-am foit, am făcut liste imaginare, am tăiat, am înlocuit și am ajuns la:

Andreea Mitran & Andei Purcărea

11219060_1196607053699801_8260042450677127420_nÎntr-o zi, cei doi mi-au scris pe facebook să mă invite la ei acasă să-mi pregătească un Flat White – amândoi sunt pasionați de cafea. Nu vi se pare că ne-am pierdut obiceiul ăsta de a invita oameni la noi acasă? Sau doar eu l-am pierdut?

E așa de lejer să ne întâlnim în oraș, încât simpla ideea de a merge la cineva acasă într-o duminică dimineață, să beau o cafea, mi s-a părut incredibilă. Așa că, mi-am luat o pereche de blugi, șosetele alea cele mai bune, sticla de vin și am tulit-o în vecini.

Apartamentul lor e un soi de hub artistic: pe pereți tot felul de fotografii, ilustrații, în sufragerie sistemele audio și de înregistrat ale lui Andi (Andi are o voce minunată de radio, ascultați un pic, vă rog eu), într-un alt colț aparatul foto pe care Andreea îl ia cu ea cam peste tot (și cât de talentată e!), pe bibliotecă aruncată o chitară, iar pe ici, colea, câte-o carte, câte două.

Ei bine, în acest hub artistic, Andreea și Andi au scos aparatele lor de cafea (aparat de încălzit lapte, aparat de încălzit cana de cafea, pipete, șuruburi, cântare, aparate de măcinat cafea, aparate pentru orice, practic) și mi-au făcut un Flat White la fel de bun ca în cafenelele mele preferate din oraș. M-am simțit ca într-un laborator de cafea!

img_1412

Ne-am luat ceștile, croissantele, șoșonii și ne-am plimbat prin hub-ul artistic, am vorbit despre edituri, cărți, oameni, lipsuri, visuri, dezamăgiri.

Să fiu onestă, Andi și Andreea sunt unul dintre cele mai faine și omogene cupluri din câte cunosc. Ei nu sunt imaginea lui Contrastele se-atrag, ci demonstrează că Cine se-asemănă se-adună.

Le mulțumesc că mi-au amintit cum e să mergi la cineva în vizită și le mulțumesc că mi-s prieteni de atât de mult timp!

Irina Ciungu Șuteu

irina-ciungu

De Irina am mai scris și aici, când am cunoscut-o prima oară. Abia descoperisem satul transilvănean Cincșor și mi se părea ireal că mai există oameni atât de calzi și buni ca ea. Eu o văd mereu doar în calitatea ei de gazdă și de mână dreaptă a doamnei Schuster (cea care a dus până la capăt amplul proiect de restaurare al ansamblului format din vechea biserică fortificată din secolul XIII, vechea parohie din secolul XV şi fosta şcoală evanghelică din 1910, ceea ce numim acum: Casele de oaspeți Cincșor)

De când am postat poza din biblioteca Cincșor, am primit multe întrebări asupra modului în care am aflat de acest loc. Le spun tuturor adevărul: l-am descoperit de pe internet, îmi rezerv mereu camera din timp, plătesc preț întreg (nu e vorba de nicio ofertă aici) și îi laud/ scriu despre ei din pur drag. E un loc atât de reușit, încât mi-aș dori să se bucure cât mai mulți că avem așa ceva la noi în țară. Am un sentiment atât de plăcut când plec de-acolo, încât aș striga după prieteni să-mi ocupe camera.

Revenind, către Irina se duce a doua mea sticlă de VINcon pentru că mi-a recomandat să rezerv camera asta în minivacanța abia încheiată,

cincor-raisa

dar mai ales pentru că m-a așteptat din București cu o punguță de hârtie în care erau câteva felii de portocale uscate de ea și un plic de ceai de relaxare:

“Știu că ai nevoie de odihnă și liniște. Sper să-ți prindă bine zilele astea la noi.”

Cam așa este Irina 🙂

 

***

Tu cui i-ai oferi cadou o sticlă de vin?

Răspunde printr-un comentariu aici până luni, 12 decembrie, și o sticlă Vincon din gama de vin menționată mai sus poate fi a ta – de băut de sărbători cu cei care au avut grijă de tine, așa cum Andi, Andreea și Irina au avut de mine 🙂

Cu drag,

BEIcu Raisa

***

Update: În urma tragerii la sorți, sticla de vin merge la Liliana Tebeică și minunatul ei răspuns:

Cu Liliana Tebeica, tiza mea, mama sotului meu, nana lui Vladut. Nu i-am zis niciodata soacra pentru ca e nedrept, cuvantul are conotatii negative si ea mi-e mult prea draga.:)

Vă mulțumesc pentru ideile împărtășite aici, mi-ar fi plăcut să fie câte o sticlă Vincon pentru fiecare masă de Crăciun în parte, dar sunt convinsă că mai găsim ocazii 🙂

Sărbători liniștite!