Grădina Divan este unul dintre locurile recent deschise la noi în oraș. Am ajuns la evenimentul de lansare cu mare entuziasm, mai ales că se află fix lângă casa mea. Mă uitam zi de zi la casa asta și mă întrebam ce se-ntâmplă acolo, în spatele plăcuței pe care scria: Casa de târgoveț, una dintre cele mai vechi din București. Am stat de vorbă cu arh. Ale Stoica, coordonator Calup, proiectul de regenerare urbană al cărui scop este dezvoltarea de proiecte alternative și sustenabile pentru reactivarea spațiilor nefolosite din oraș. Alături de Ale în coordonarea Calup se mai află și Lorant Mihat. Cei doi coordonatori sunt sprijiniți de colaboratorii Konrad Mihat, Robert Blaj, Cristiana Tăutu, Bogdan Dinu.

Mulțumesc, Ale, pentru interviu! 🙂

Am fost la deschiderea Grădinii Divan și mi-au plăcut mult design-ul, muzica, oamenii, atmosfera, expoziția de la subsol. Am citit pe plăcuța de la intrare că aceea este și una dintre cele mai vechi case din București. Spune-ne un pic, te rog, care a fost povestea. Cum ați găsit casa, ce ați stabilit să faceți cu ea?

Ne bucurăm că experiența a fost una plăcută. Asta ne-am și dorit. Am lucrat cu multă dăruire la acest proiect și ne doream ca cei care trec pragul să simtă toată energia pozitivă care a înconjurat casa, încă din prima zi în care am intrat în ea.

Casa de târgoveț – numele ei pe plăcuța de la intrare – este cu adevărat una dintre cele mai vechi din București, este monument istoric de importanță națională. Este amplasată pe Calea Șerban Vodă, care era principala arteră a Bucureștiului medieval. Până la începutul secolului XX majoritatea caselor din centru aveau acest tip de arhitectură. În urma transformărilor urbane ulterioare, a reușit să scape de demolare și să ne rămână ca exemplar unic de arhitectură tradițională. A fost construită ca locuință în jurul anului 1800 (nu se știe o datare exactă). În anul 1948 a fost naționalizată și utilizată periodic ca magazin sau depozit. Nu există o evidență clară cu destinația casei în perioada comunistă. Cert este că după 1990 ajunge în proprietatea Ministerului Culturii, care o dă Institutului Național al Patrimoniului în administrare, fiind unul dintre cele 4 sedii ale acestuia. Fiind destul de degradată în acei ani, a trecut prin restaurări în anii 1970 și 1990. Din anii 2000 a fost utilizată ca sediu pentru o direcție din INP. A fost inclusiv sediu AFCN până în 2010. După această dată casa a fost închisă.

Când am intrat în ea pentru prima dată, în luna iulie, undeva pe la mijlocul verii, arăta ca orice spațiu nefolosit. Deși în stare bună ca structură, era ocupată la interior cu obiecte de mobilier, avea ceva scurgeri de la instalații. Grădina era plină de oțetari – arăta într-un fel pitoresc – dar au fost eliminați odată cu debarasarea generală a spațiului. Canalizarea a fost o problemă. Poate nu se vedea în curte în momentul evenimentului, dar în acea zonă sunt peste 7 capace de canale.

Planurile INP sunt ca în 2017 să deschidă acel sediu ca centru de informare. Pentru punerea lui în activitate, va trebui să realizeze o serie de lucrări de reparație a instalației, de alimentare cu căldură și soluționare a problemei canalizării, probleme care restricționează activitatea normală în casă.

În proprietatea cui este casa acum și în proprietatea cui va rămâne pe viitor?

Casa se află în administrația Institutului Național al Patrimoniului. Am ajuns să facem acest proiect după o serie de întâlniri cu Institutul, care s-au concretizat într-un parteneriat. Vara aceasta oricum lansasem campania #grădinideschise, așa că ne-am pliat foarte bine pe strategia institutului de a deschide curtea casei până la lansarea unui viitor centru de informare pe patrimoniu. Convenția a fost de a amenaja grădina casei în vederea deschiderii către proiecte culturale și mici evenimente publice. Cum casa este monument istoric, nu am intervenit absolut deloc pe arhitectura acesteia.

Înțeleg că reactivarea grădinii Casei de Târgoveț a fost făcută în colaborare cu Institutul National al Patrimoniului. Cum a decurs această colaborare? În ce măsură a fost Institutul implicat, în ce măsură a fost Calup?

Tot ce am realizat a fost în permanență discutat cu INP, unde am găsit o mare deschidere și flexibilitate. Am considerat de la bun început că este un proiect pilot de colaborare public-privat, în care ambele părți ne-am propus să identificăm greutățile din sistem, care blochează multe proprietăți private ale domeniului public. În acest parteneriat, Calup a coordonat crearea unui brand al spațiului, workshopul de amenajare și organizarea evenimentelor publice de tip Open House pentru promovare. INP a fost cel care a susținut financiar anumite părți din proiect, acele lucrări care erau dedicate să rămână permanent în spațiu. Apoi ni s-au alăturat cei de la MEDS, despre care voi vorbi mai jos, care au donat o parte din materialele de construcție și au pus la dispoziție participanți internaționali.

Cine a amenajat casa până în acest punct? Spune-ne un pic, te rog, despre cele 2 săptămâni cu studenții internaționali. 

Toate s-au legat când proiectul de reactivare a fost acceptat în cadrul workshopului MEDS – Meeting of DesignStudents. Asta a însemnat că timp de 2 săptămâni, 17 participanți din (și le enumerăm pentru că a fost o experiență fabuloasă): Turcia, România, Georgia, Elveția, UK, India, Croația, Slovenia, Cehia, Italia, Grecia, Bulgaria au acceptat să participe la acest proiect. Schema MEDS este următoarea: tutorii propun proiectele în cadrul unei prezentări publice, urmând ca participanții să aleagă în ce workshop doresc să participe. Anul acesta au candidat 17 proiecte propuse de tutori din toate colțurile lumii. Trebuie să spunem că workshopul propus de Calup a fost primul pe lista opțiunilor depuse. Am ales 17 după ce inițial solicitasem 13 participanți. Ca tutori, ne pregătisem cu soluții și variante de obiecte pe care să le realizăm, dar împreună cu participanții am definitivat soluțiile. A fost un workshop de design&build, adică să le schițăm și să realizăm prototipul, pentru ca ulterior să fie produse în forma finală. Le-a plăcut că a fost un proces în care, fiind liberi să găsească soluții, au reușit să își crească aptitudinile și să câștige experiență pentru proiectele lor proprii.

Am văzut acel call la proiecte. Când se anunță rezultatele? Care este deadline-ul? Mai exact, aș fi curioasă la cât timp după ce aplică, organizatorii unui eveniment sunt anunțați asupra diponibilității/deschiderii voastre.

Nu avem deadline de înscriere pentru că ne-ar plăcea ca spațiul să rămână activ până când încep lucrările de reparație. Colaborarea cu INP presupune ca până la începerea acestor lucrări, Calup să se ocupe de promovarea casei către proiecte temporare. Instrumentul prin care deschidem către proiecte este platforma calup.ro. Astfel suntem în legătură cu cei care doresc să organizeze o activitate în acel spațiu. Tot prin platformă, INP este informat cu privire la aceste proiecte.

Nu avem stabilit un calendar fix pentru că depindem de înscrierea proiectelor, tipul acestora dar și de vreme. Din această cauză ne-am dori programarea din timp a unor evenimente care să strângă mai multe proiecte, în măsura disponibilității spațiului și a condițiilor.

În 17-18 septembrie, de Zilele Europene ale Patrimoniului, casa și-a deschis porțile pentru primul eveniment public de tip Open House și 700 de vizitatori au ajuns în Calea Șerban Vodă 33. Ce va urma, însă, de-acum? Care sunt planurile? Ce se va întâmpla aici după restaurarea din 2017? Va mai fi deschisă publicului?

Prin intervenția noastră am dorit să dăm o identitate spațiului, care să rămână și după transformarea casei în centru de informare. Grădina Divan este acum parte din oraș, iar INP este de acord să mențină această identitate. Centrul de relații cu publicul presupune din start o deschidere mai mare către locuitori.

Care a fost cea mai grea parte din reamenajarea actuală? Dar care este cel mai mare impas pentru proiectul din 2017?

Au existat mai multe puncte sensibile: asigurarea spațiului pentru participanți, controlul nivelului canalizării (care poate refula în pivniță la orice ploaie), limitarea numărului de participanți la evenimente publice sau tratarea paravanului din pivniță anti- incendiu. Nu au fost bariere majore, dar au necesitat atenție și o rezolvare cât mai profesionistă. De proiectul din 2017 se va ocupa INP, dar bănuim că tot canalizarea va fi prima problemă care va necesita o rezolvare.

Expoziția istoriei și amenajării casei este spectaculoasă. Cine a realizat-o?

Instalația a fost realizată în cadrul workshopului. Calup a creat tema, iar construcția s-a realizat în cu ajutorul participanților. Design-ul paravanului a trecut prin mai multe variante. A fost necesar ca structura să se autosusțină, pentru a nu le lega de pereții sau stâlpii existenți. Ne gândeam apoi la tot felul de variante pentru a pune în valoare expoziția de după paravan. La final am ales să facem un grid simplu de găurele, dintre care cele de dimensiuni mai mari au în spate imagini ale expoziției. Iluminatul a fost o parte importantă a proiectului de punere în valoare a expoziției. A fost un proces destul de dificil, un experiment, și ne bucurăm că a fost primit cu entuziasm de vizitatori.

Câți arhitecți au lucrat, practic, la acest proiect?

Participanții erau majoritatea studenți la design, grafică, arhitectură, deci toți din zona creativă. Coordonatorii – suntem arhitecți.

În rest, ce mai face Calup? Ce proiecte ne mai pregătiți?

Calup pregătește acum un plan pentru a ține casa de târgoveț activă și peste iarnă. În rest, continuăm cu planurile de reactivare a spațiilor nefolosite din București.

Nu putem spune mai multe, suntem încă în concept, dar revenim cu informații cât de curând. 🙂

Foto: Calup, Facebook Calup, Lorant Mark Mihat, Cosmin Vasile.