Nu știu alții cum sunt, dar eu n-am avut niciodată parte de semne de carte. Le pierd încă de la primele pagini citite, le găsesc, le pierd la loc, apoi nu le mai găsesc niciodată. De-a lungul anilor, am folosit pe post de semn de carte orice obiect căzut în mână: șervețele, colțul pernei, pixuri, telecomanda de la aer condiționat, telecomanda de la televizor, lingurițe, sâmburele de la nectarină, jucăria de la Kinder, ambalaje de diferite culori, plicul de ceai (după ce-a fost uscat), radiera, ascuțitoarea (de pe vremea când studiam sau citeam în loc să studiez), pagina îndoită, elastic de păr, agrafa turcoaz, un colț de ziar rupt de pe noptieră și, nu în ultimul rând, o altă carte – da, se poate folosi o carte pe post de semn de carte în disperare de cauză!
Aș mai vrea doar să adaug că nimic nu mă sperie mai tare ca o carte închisă din greșeală, fără semnul de carte pus. E o fracțiune de secundă în care inima-n stă în loc, de parcă tot ce-am citit până atunci se șterge, se rupe, se uită odată cu lipsa semnului de carte.
Ajunsă în București, pe la 19 ani, am aflat că există oameni care colecționează semne de carte, cum ar fi Andreea, prietena și vecina mea, de la care mai cer una alta, când rămân în pană. Serios dacă mi-am putut închipui una ca asta! Eu n-apuc să mă bucur de semnele de carte mai mult de câteva ore, iar alții le colecționează?
În această ordine de idei, ROD Cărturești mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis cadou SEMN, un semn de carte cu creion încorporat, numai bun de făcut însemnări și subliniat pasaje din cărți.
Adevărul e că mi-au plăcut tare mult ideea, dar mai ales design-ul. SEMN vine la pachet cu instrucțiuni de utilizare și cu o cutie foarte simpatică, pe care am păstrat-o în noptieră. Nu vă ascund, însă, că nu i-am dat prea mari speranțe de viață, știindu-mi trecutul glorios.
Cea care a gândit proiectul e Bianca Tămășan, o arhitectă tânără din Reghin, Mureș. Ideea i-a venit dintr-o necesitate: când citea, voia să sublinieze cuvintele necunoscute sau citatele preferate, dar n-avea nimic la îndemână în afară de semnul de carte. Așa că, pentru eficientizare în timp și spațiu, Bianca le-a pus cap la cap și le-a îmbinat în SEMN.
Astăzi se-mplinesc trei luni de când am SEMNul de carte și țin să precizez că tocmai a devenit cel mai longeviv semn din viața mea. O fi un semn că mă fac om mare? O fi semn bun, oare?
Voi ce semne de carte ați mai avut sau aveți? 🙂
Foto: Emilia Barbu, Bianca Tămășan.
6 Comments
Georgiana
La mine e o problemă… coşmarul vieţii mele de cititor e să mă folosesc de colţurile cărţilor drept semn de carte. Dacă nu am ce să folosesc, scriu numărul paginii într-o notiţă special dedicată pe telefon. Altfel, am folosit: bilete de tren, un semn de carte din lemn sub formă de îngheţată (rătăcit acum, evident), şerveţele parfumate, agrafe sau ambalaje de bomboane. Din ce îmi amintesc acum 🙂
Raisa Beicu
Nota in telefon? Ce ingenios!
Eu mai fac poza paginii la care am ramas 🙂
Cărți și călătorii
Și eu am mai multe semne de carte prin casă, dar când am nevoie de ele, mă trezesc că folosesc tot ce am la îndemână: bilete de tren, bonuri, creioane, practic orice intre între paginile unei cărți. 🙂
Îmi făcusem la un moment dat o colecție de poze cu semne de carte care mai de care mai ingenioase și simpatice. Poate o să le postez la mine zilele astea. 😉
Raisa Beicu
O sa urmaresc sa le vad si eu 🙂
Mary
Am folosit la un moment dat plante presate chiar și penele papagalului Coco ??