Mi s-a părut de-a dreptul impresionant să descopăr complexitatea lui Mihail Sebastian. Călătorea mult, frecventa teatrul, unde o întâlnea pe Leni, dragostea lui cea mare, era nelipsit de la Operă sau Ateneu, pleca spre Sinaia, Balcic sau Predeal să scrie sau să se relaxeze, scria cronici muzicale, învăţa engleză (prin lecturi), scria romane sau piese de teatru, iubea, visa, căuta și, mai ales, citea.

Iată lista (cred eu) completă a lecturilor notate de Mihail Sebastian în Jurnalul lui (1935-1944):

Le temps retrouvé, Marcel Proust

Fontaine, Charles Morgan

Esquisse d’un traité du roman, Léon Bopp

Jurnalul lui Jules Renard – “Pe măsură ce citesc Jurnalul lui Renard îmi devine din ce în ce mai scump. Cât îl iubesc pe omul ăsta și ce absurdă mi se pare moartea lui – deși au trecut de atunci 24 de ani.”

Album de vers anciens, Paul Valéry – “Admirabil. Foarte Mallarmé pe alocuri, dar admirabil. Cum de l-am neglijat până acum?

Années décisives, Oswald Spengler – “Surpriza de a găsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe din cursul lui Nae.”

Les Faux-Monnayeurs, André Gide – asemănată cu Huliganii lui Mircea Eliade

Jurnalul lui Stendhal – ” aș vrea să fiu undeva departe, foarte departe, fără ziare, fără vești, cu câteva cărți clasice și – cu o femeie. Poate cu Leni. Cineva mai puțin agitat, o prezență mai vegetală.”

Sparkenbroke, Charles Morgan – “Carte atât de departe de ceasul ăsta! La milioane de leghe parcă!”

L’Espoir, André Malraux

Aurore, Friedrich Nietzsche

Jurnalul fraților de Goncourt

Scrisorile, D. H. Lawrence

Grand Babylon Hotel, Arnold Bennett

Almayer’s Folly, Joseph Conrad

Eseuri, Montaigne – “Ce încîntare! De mult, de mult – poate niciodată – nu mi s-a părut atît de viu, atît de fermecător, atît de direct, atît de familiar… Totul, fiecare rînd aproape, mi se pare azi subversiv, cenzurabil”

Androcles and the Lion, George Bernard Shaw

Fabulele, La Fontaine – “Citite cu delicii de câtva timp. Fabula finală, cu invitația ei la singurătate, e  concluzie pentru tot.”

Fanny’s First Play, George Bernard Shaw

Man and Superman, George Bernard Shaw

Istoria evreilor, Dubnow – “E bine să știi că ești dintr-un neam care de-a lungul veacurilor a văzut multe – unele mai groaznice chiar decât cele de azi.”

Black Mischief, Evelyn Waugh

Le Dictateur, Jules Romains – “Ce copilărie! Ce naivitate! Poate că în 1926 asemenea lucruri nu erau neapărat ridicule. Dar astăzi, când am văzut câte am văzut…”

La Comédie humaine, Edița Pléiade, Honoré de Balzac: La maison du chat-qui-pelote, Le bal de Sceaux, Mémoires de deux jeunes mariées, La bonne Modeste Mignon, Un début dans la vie, Albert Sevarus, La Vendetta, Une double famille, La paix du ménage, Madame Firmiani, Étude de Femme, Eugenie Grandet, Père Goriot, Le lys dans la vallée

Percy Bysshe Shelley – “Mare bucurie de lectură.”

La femme de trente ans, Honoré de Balzac – “cel mai stupid dintre romanele lui Balzac.”

Biografia lui Shaw, Frank Haris

The tempest, Shakespeare

Die Vertreibung der Juden aus Spanien, Valeriu Marcu

Tukidide – “Admirabilă lectură, liniștitoare. Ce stupidă zbaterea noastră pentru lucruri care de-a lungul zecilor de secole au fost mereu aceleași și au rămas mereu neschimbate. Aproape nu e pagină în Tukidide, în care să nu găsești lucruri imediat aplicabile evenimentelor de astăzi. Pe alocuri ți se pare că e un pamflet modern. Îmi pare rău că nu sunt singur, undeva într-o cameră în care să mă pot aduna. Simt o mare poftă de lucru. Aș citi, aș scrie, ca niciodată.”

La campagne avec Thucydide, Albert Thibaudet

Poemele lui Whitman

Mary Borden

Aristofan

Charles-Augustin Sainte-Beuve

Război și pace, Lev Tolstoi – “citesc cu interes Război şi pace, mai mult pentru analogiile istorice posibile decît pentru opera în sine” (p.358); “atmosfera Moscovei <în Război şi pace> în momentul începerii războiului (şoapte, zvonuri, preziceri, buimăceală) este atmosfera în care noi înşine trăim de doi ani”

Tristram Shandy – “Cam lung și diluat. Agreabil, desigur – dar e departe de a fi o mare operă. Seamănă pe alocuri cu Montaigne – dar ce distanță!”

Sonetele lui Shakespeare

Time and the Conways, J.B. Priestley – “Eu, care trăiesc de la un timp cu obsesia îmbătrânirii, am intrat în trista lor comedie ca un personaj.”

Much Ado about Nothing, Shakespeare – “ce copilărie, ba chiar, pe alocuri, ce stupiditate! Dar sunt unele lucruri, unele versuri încîntătoare. Peste tot în Shakespeare dau de lucruri memorabile, pe care aş vrea să le pot folosi, cita, ţine minte.”

Confessions of an English Opium Eater, Thomas De Quincey

Amphitryon, Molière – “Cu cât mai direct, mai savuros, mai simplu decât Giradoux! Surprinzătoare lucruri despre dedublarea personalității. Un fel de pirandellism sans le savoir.”

Le colonel Chabert, Honoré de Balzac – mică gravură de Daumier, puternică, rece, precisă” (p.418); “Citesc Balzac din nou şi mult… Uneori mă irită stilul, anumit sentimentalism melodramatic, anumită grandilocvenţă…”

Pleiadă, Balzac

Les Caves du Vatican, André Gide – ” Cartea este în multe feluri interesantă.”

Escape, John Galsworthy

The roof, John Galsworthy

Two gentlemen of Verona, Shakespeare

Measure for Measure, Love’s Labour’s Lost, Twelfth Night, Shakespeare

Benu

Lereanu

Ioan Comșa

Henry IV, Shakespeare

Henry V, Shakespeare

The Financier, Theodore Dreiser – “Puternic, solid, larg. Îi lipsește puțină poezie, pentru ca să fie un scriitor esențial. Dar, oricum, ajunge pentru a te descuraja de orice roman pe care l-ai scris sau îl vei scrie cândva.”

Richard II, Shakespeare

Comedy of Errors, Shakespeare

Hamlet, Shakespeare

A high Wind in Jamaica, Richard Hughes – ” ce carte frumoasă, neobișnuită! Același amestec ciudat de inocență și cruzime, care m-a uimit, cred, și prima oară.”

Richard III, Shakespeare

Romeo and Juliet, Shakespeare

Julius Caesar, Shakespeare

Emma, Jane Austen – “grațios, simplu, plin de humor, cam lent însă și prea minuțios – ca o pictură flamandă.”

Hedda Gabler, Rosmersholm, Brand, Rață sălbatică, Henrik Ibsen

Pride and prejudice, Jane Austen – “Acceași luminoasă ironie din Emma, aceeși poezie ușoară, mai sensibilă încă, pentru că întreaga poveste e mai rotundă, mai bine construită.”

Persuasion, Jane Austen – “mai palid decât primele două.”

Cartea Esterei din Biblia englezească

Esther, Jean Racine

La Rabouilleuse, Honoré de Balzac – Mă întreb dacă Dostoievski nu-i datorează ceva pentru Posedaţii… Alternanţa de expunere lentă şi precipitare bruscă…”

Jurnalul lui Monzie, Anatole Monzie, de la 1938 la 1940

La muse du department, Honoré de Balzac – “roman de mâna a doua, dar de o tehnică pe alocuri ingenioasă.”

La Vieille fille, Honoré de Balzac – “Admirabil prin incisivitate. Ca tablou de provincie poate sta alături de Pierrette, deși aici apăsarea caricaturală reduce ceva din tragicul povestei.”

The Merchant of Venice, Shakespeare

As You Like It, Shakespeare – Nimic mai uşor, mai graţios, mai feeric… E ceva dansant  într-o comedie de Shakespeare. Mişcări plutitoare, dezlegate de realitate – ca într-un balet”

Coriolan, Shakespeare – “citesc – cu iritare – Coriolan. Pricep acum de ce în 1934, la Paris, provoca atâta furie.”

Titus Andronicus, Shakespeare – “Este în Shakespeare – dacă nu în întreaga literatură universală – cea mai absurdă îngrămădire de atrocităţi. Uneori e aproape grosolan şi pueril, cînd nu mai poate fi tragic. Mîini tăiate, limbi scoase, capete retezate, cadavre  căzînd cam la fiecare scenă, dacă nu la fiecare replică. E un oribil şi haotic muzeu Grévin. Şi totuşi, sub, sau deasupra acestei maşinării sîngeroase: fiorul poeziei care trece pe alocuri şi transfigurează totul.”

Antoniu și Cleopatra, Shakespeare – “e, teatral vorbind, destrămat, risipit, fără consistenţă dramatică.”

Le Cabinet des Antiques, Honoré de Balzac – “Citit ieri şi azi Le Cabinet des Antiques, scurt roman viu, rapid, ironic, robust… Prima parte a povestei încă are anumită lentoare – dar deznodămîntul… e parcă un excelent act trei dintr-o comedie construită perfect.”

Othello, Shakespeare

Lear, Shakespeare

Macbeth, Shakespeare

Les Illusions perdues, Honoré de Balzac

Ferragus, Honoré de Balzac

La Duchesse de Langeais, Honoré de Balzac

La fille aux yeux d’or, Honoré de Balzac

Baudelaire – “M-a frapat cît de înrudit e Parisul  lui (Baudelaire) cu o anumită imagine a Parisului în Balzac: un Paris murdar, fetid, funebru – un amestec de splendoare şi mizerie, puţin teatral…”

Birotteau, Honoré de Balzac

La maison Nucingen, Honoré de Balzac

Splendeurs et Misères des Courtisanes, Honoré de Balzac

Cousine Bette, Honoré de Balzac

Cousin Pons, Honoré de Balzac.