Am făcut o pasiune pentru un restaurant abia deschis în București: Kid You Not.

Îl găsiți pe str. Domnița Ruxandra 7. Spre deosebire de altele, foarte încărcate, Kid You Not are un design minimalist,  muzica e bună și în surdină, iar meniul nu-ngrașă. Așa sună și conceptul: “mâncare fără gust de pedeapsă”. Într-o lume preocupată de viața sănătoasă, acesta poate fi un loc potrivit. Porțiile par mici, dar vă spun eu că te saturi.

Am mers de trei ori până acum fără să știu cine se află în spatele conceptului. Am descoperit-o pe Simina Leotescu, unul dintre cei trei membri fondatori, și iată ce-am aflat:

Simina, cum descrieți locul vostru?

Precum numele, sincer. “We kid you not”. Nu te-ajută neapărat să slăbești, dar nici să te îngrași. Nu este-un loc “fără design”, dar nici nu te obosește cu prea mult design. Nu este complicat sau încărcat ca loc și stil, dar mâncarea în sine este în opoziție.

Prin specificul mâncării, ne-am propus să răspundem frustrării acelor oameni pentru care mâncarea a fost mereu un subiect complicat. A celor care mereu slăbesc, se îngrașă, slăbesc, se îngrașă și pentru care-i o bătaie de cap să se mențină. A celor care simt că pun un kilogram dacă se abat de dietă. A celor cu metabolisme care nu-i ajută să se bucure de mâncare. Și mai ales a celor care s-au săturat de subiectul ăsta și doar vor să mănânce ceva bun fără să numere calorii.  Legați la ochi, am vrea ca acești oameni să nu simtă că mănâncă ‘o mâncare altfel’ și să se simtă cumva răsfățați, fără să știe c-am înlocuit ingrediente ca ei să nu se îngrașe.

Recunoaștem că ne-ar plăcea, în timp, să devenim mai mult decât un restaurant cu mâncare care nu îngrașă, ci să fim un loc reper, cu atitudine, care răstoarnă și alt tip de nemulțumiri. Dar, pe rând, cu răbdare.

Așadar, mâncare sănătoasă, care nu nu îngrașă, nici nu slăbește, ci e fix cât trebuie. În plus, ingredientele sunt mai speciale și rare pentru gastronomia autohtonă. Care sunt impresiile primite de la lansare, totuși, referitoare la meniu?

Locul abia începe să crească și încă sortăm feedback-urile pe care le-am primit. Credem că încă n-a aflat suficientă lume de noi și încă n-au apucat să vină la noi toți cei care ne-au dat like pe Facebook. Dar cum ziceam, avem răbdare 🙂

Cât despre meniu, am primit feedback de tot felul până acum.

Per total, am primit mai multe încurajări și laude versus descurajări. Oamenii apreciază mult mâncarea și locul. Multora le place că e un contrast interesant între simplitatea locului și cât de sofisticat arată mâncarea în farfurie. Am început să avem și clienți fideli, care nu ne sunt prieteni, deci nu ne sunt datori prin nimic în a ne spune lucruri frumoase. Și mulți dintre străinii care ne-au călcat pragul ne-au felicitat și ne-au spus că am fi foarte apreciați în alte țări.

Am primit însă și feedback-uri mai puțin bune. Deși multe din felurile noastre de mâncare nu sunt departe de ce oamenii cunosc deja (supă de ardei copt, rață, vită), altele cer un tip de deschidere, pentru că introduc alt tip de ingrediente. De exemplu, făina cu care gătim noi are alt aspect și alt gust decât cele obișnuite. Dacă nu știi despre ea, de ce are textura și culoarea asta și nu te interesează calitățile ei, poate să nu fie pentru tine. La fel cu băuturile cu fructoză naturală. Acceptăm asta. Iar în paralel, continuăm să experimentăm, să îmbunătățim. Și sperăm că va deveni în timp, pentru oameni, un stil de viață să mănânci așa, dincolo de dietă.

Noi vom continua să experimentăm și să oferim opțiuni. Tocmai ce experimentăm și pregătim o înghețată de piper.

Cine este în spatele Kid You Not?

Simina, Luciana și Paul.

Despre Simina Leotescu și Luciana Bodolan: Amândouă au lucrat multă vreme și încă lucrează în publicitate ca strategic planneri, Simina ajutând ulterior la conducerea unei agenții și devenind partener, dar renunțând la tot pentru a face ce-i place (tot strategie).

Despre Paul Mihăilescu: Paul este bucătarul șef, cel care a gândit mâncarea – munca lui nu a fost una ușoară și încă nu s-a terminat. A fost nevoit să renunțe la ingredientele sau procedeele care conduc la mâncăruri gustoase, dar cu indice glicemic mare sau multe calorii (unt, făină normală, orez alb, zahăr). A trebuit să le înlocuiască cu alternativele lor mai puțin îngrășătoare (unt de cocos, orez negru, măciniș de făină integrală, gătit la cuptor) și să obțină ceva bun, ceva care n-are gust de pedeapsă.

De cât timp lucrați la proiect?

Cel puțin trei ani, cel mai probabil patru. Nu mai vrem să numărăm. Pare că a trecut o eternitate de la idee și până la deschidere. Credem că trebuie să te pregătești mental înainte să vrei să devii antreprenor, pentru că s-ar putea să nu se pupe planurile pe care ți le faci în cap sau pe hârtie cu realitatea românească.

Care au fost cele mai grele momente de la lansare? Dar cele mai faine?

Momentele cele mai faine se creează când locul e plin și vedem că e viu, că e real, că e ce ne imaginam că poate fi. Sau când se întorc ospătarii și ne spun nouă sau bucătarilor că mâncarea a fost apreciată, că oamenilor le-a plăcut designul, muzica sau alte elemente de ambient. Avem tipul ăsta de emoție în așteptarea feedback-ului. Și, oricât de obosiți am fi cu toții, când locul se umple, simțim că merită tot efortul.

Cât despre momente grele, lansarea a fost în sine un moment greu. A trebuit să învățăm pe repede înainte niște lucruri mult prea tehnice pentru niște minți boeme: NIR-uri, registre de casă, stocuri, inventare, softuri de gestiune. Nu eram pregătite să facem noi asta, însă acum suntem. Apoi, am fost și încă suntem uimite de cât de diferiți sunt oamenii care lucrează în industria asta față de oamenii din comunicare. În lumea noastră (și, dacă ne întrebați pe noi, în niciun univers) nu se pune vreodată problema să stabilești o întâlnire sau un interviu și să nu apari fără să anunți. Sau să nu te prezinți la muncă. Ei bine, noi am pățit-o de nenumărate ori. Cu ospătari care n-au apărut la interviu și n-au anunțat din vreme, cu oameni care au decis să nu se mai prezinte la munca și ne-au forțat ca, într-un timp foarte scurt, să le producem înlocuitor de unde nu-l aveam. E și tragic e și comic în același timp. Ca să rămânem într-o zonă constructivă, am început să alegem în ultima vreme să ne uităm mai mult la partea comică din întâmplările astea.

Cine s-a ocupat de design?

Mai mulți oameni, a fost o muncă în echipă. De la noi, ‘patroanele’, cum râdem între noi, căci am știut de la bun început cum vrem să fie (și am fost un pic obsedate să se întâmple cum vrem și cum vedem noi locul), până la:

♠ arhitecta noastra, Simona Sterca, omul cu viziunea de ansamblu și know-how. Ea a fost cea căreia trebuie să îi mulțumim pentru ideea unui decor care se va schimba în permanență de-a lungul timpului.

♣ artiști locali. Mădălina Andronic a făcut special pentru noi chiuveta de la baie, Ileana Sebe de la Zwei ne-a decorat pereții în prima lună, Cristian Petrescu de la Cris & Cris Production ne-a făcut blaturile de lemn și ușile ca de hambar.

Viață lungă, Simina, să nu stricați mâncarea și să mă chemați la petreceri!

Foto: Doru Popescu, Emi Gheorghe, Cristian Ștefan Crasmariu.